Sebastian Dobrescu
Growing up as a child in today’s society can be a highly daunting task. Teens grow up overwhelmed by information, trying to figure out who they are and nurture their values amongst a sea of unconscious influences – surrounded by cultural and social conditioning, behavioral patterns imposed by family or society, unspoken rules, and limiting belief systems.
In a capitalistic society that promotes the values of relentless growth, individuality, and hyper-independence, where the sense of a united and supportive community totally defies our comprehension, how can we guide youth toward paving the way for a more inclusive, sustainable, and healthy future for all?
In a world where happiness is a pointless race that leads to overconsumption, how can we find happiness amongst ourselves and in the present moment?
How can we educate children who are already entrapped in these mental models, and make them see the invisible outlines of the prison cell they are living in?
Theatre has always been a way to instigate change and promote transformation, whereas Sensory Labyrinth Theatre (SLT) is an adapted answer to a digital and globalized world. A tool that can provide systematic regulations to a dysfunctional society.
In essence, SLT is an immersive, interactive and site-specific performative method, being specially designed to incorporate techniques of mindfulness in methodologies that involve processes of co-creation and co-production. The method is inclusive, allowing anyone to participate and become a practitioner regardless of their background or experience, and leads to the birth of supportive and caring communities.
I encountered SLT when I was a teenager, through which I accessed deep moments of emotional healing, self-reflection and self-regulation that inspired me to become a trainer. After 12 years of working with the method, I’ve seen thousands of youth, actors and spectators, sharing profound cathartic and transformational moments.
SLT experiences offer a wealth of non-formal and experiential education, promoting the growth of expressive and social skills, while creating a safe context in which participants feel supported to become vulnerable and show care to each other, where the differences and cultural barriers between us dissolve.
Another remarkable aspect is that you don’t need big production budgets for costumes and decor, SLT can be organized with the minimum of needs, no matter the context. All you need is volunteers willing to undergo the process, the trainer to guide it, and a couple of blindfolds.
The process has been tested in disadvantaged communities, where the only infrastructure I had was a dysfunctional children’s park. Moreover, the method has also shown success in vulnerable communities, such as working with foster children, the disabled, children facing social inclusion problems, and deaf, blind, or autistic children.
One of the biggest challenges of our generation will be that of regenerating the feeling of togetherness and healing our society, steering the direction away from the silent self-destruction and renouncement of community values, and guiding it towards compassion, responsibility, and holistic growth.
It’s impossible to think of a single remedy for this complex problem, however in Timișoara, Romania, we can already see the difference. It didn’t appear overnight but after a long process, that started in 2016, during which I trained more than 200 youth volunteers, played alongside in and co-created more than 12 different shows, in over 60 representations, for more than 4000 spectators. As a result, many youths have stepped into the energy SLT provides, giving them a chance to form relationships that go beyond my association’s activities and experience a community founded on principles of non-judgment, care, and support.
Right now Timisoara has a network of people that defy normal social constructs, that communicate and relate to one another from a place of genuine empathy and understanding.
And what’s more important is that this community is open for anyone willing to take off their mask and join us in a movement of trying to cope with what’s wrong in the world, and make a sincere and collective effort to heal it, one person at a time.
In ending this article, I ask you – what is your preconceived notion of the arts, where does your mental prison reside, that limits your belief and understanding about what theatre is and how it can shape the world of tomorrow?
Bio:
Sebastian Dobrescu has over 12 years of experience in SLT methodology, taught by Iwan Brioc, founder of the method. Contact me at sebastian@teatrusenzorial.ro
Teatrul Senzorial Labirint
o abordare inovatoare de educație non-formală
Un copil care crește în societatea actuală poate avea o sarcină extrem de dificilă. Tinerii cresc copleșiți de informație, încercând să își descopere identitatea și să își cultive valorile, în mijlocul unui ocean de influențe inconștiente – fiind înconjurați de condiționări culturale și sociale, de modele comportamentale impuse de familie sau de societate, de reguli nerostite și de sisteme de credințe limitative.
Cum putem ghida tinerii către un viitor mai incluziv, mai durabil și mai sănătos pentru toți, într-o societate capitalistă care promovează valori precum creșterea nesfârșită, individualitatea și hiperindependența, în care sentimentul unei comunități unite și solidare sfidează orice înțelegere?
Cum putem găsi fericirea în comunitate și în momentul prezent, într-o lume în care fericirea este o cursă către consumerism excesiv?
Cum îi putem învăța pe copiii care sunt deja prinși în aceste modele mentale să vadă contururile invizibile ale celulei în care trăiesc?
Teatrul a fost întotdeauna o modalitate de a instiga la schimbare și de a promova transformarea, iar Teatrul Labirint Senzorial (TSL) este un răspuns adaptat la o lume digitală și globalizată. Un instrument care poate oferi reglementări sistematice pentru o societate disfuncțională.
În esență, TSL este o metodă performativă imersivă, interactivă și site-specific, fiind special concepută pentru a încorpora tehnici de mindfulness în metodologii care implică procese de co-creare și co-producție. Metoda este incluzivă, permițând oricui să participe și să devină practician, indiferent de pregătirea sau experiența sa, și duce la nașterea unor comunități bazate pe susținere reciprocă și grijă.
Am descoperit TSL în adolescență, prin intermediul căreia am accesat momente profunde de vindecare emoțională, autoreflecție și autoreglare, care m-au inspirat să devin trainer. După 12 ani de lucru cu această metodă, am văzut mii de tineri, actori și spectatori, împărtășind momente profund cathartice și transformative.
Experiențele TSL au un potențial bogat de educație non-formală și experiențială, promovând dezvoltarea abilităților expresive și sociale, formând un context de siguranță în care participanții se simt confortabili să devină vulnerabili și să își arate grija unii față de alții, unde diferențele și barierele culturale dintre noi se dizolvă.
Un alt aspect remarcabil este faptul că nu ai nevoie de bugete mari de producție pentru costume și decoruri, TSL poate fi organizat cu un minim de nevoi, indiferent de context. Ai nevoie doar de voluntari dispuși să se supună procesului, de trainerul care să îl ghideze și de câteva bandane pentru ochi.
Procesul a fost testat în comunități defavorizate, unde singura infrastructură pe care o aveam la dispoziție era un parc disfuncțional pentru copii. Mai mult, metoda și-a dovedit succesul și în comunitățile vulnerabile, cum ar fi în contextul tinerilor din centrele de plasament, tinerilor cu dizabilități, sau care se confruntă cu probleme de incluziune socială și cu tineri surzi, orbi sau autiști.
Provocarea generației noastre este aceea de a regenera sentimentul de comunitate pierdut, schimbând traiectoria de la autodistrugerea tăcută și renunțarea la valorile umane, către o societate plină de compasiune, responsabilitate și creștere holistică.
Este imposibil să ne gândim la un singur remediu pentru această problemă complexă, însă la Timișoara, în România, putem vedea deja diferența. Nu a apărut peste noapte, ci după un proces îndelungat, început în 2016, în care am antrenat peste 200 de tineri voluntari, am co-creat și am jucat alături de ei în peste 12 spectacole diferite, peste 60 de reprezentații, pentru peste 4000 de spectatori. Ca urmare, mulți tineri au pășit în energia pe care SLT o oferă, oferindu-le șansa de a lega relații care depășesc activitățile asociației mele și de a aparține unei comunități fondate pe principii de non-judecată, grijă și sprijin.
În acest moment, Timișoara are o rețea de oameni care sfidează construcțiile sociale normale, care comunică și relaționează unii cu alții dintr-un loc de empatie și înțelegere autentică.
Această comunitate este incluzivă, deschisă oricui este dispus să își dea jos masca și să ni se alăture într-o mișcare prin care contorizăm ceea ce este greșit în lume și facem un efort sincer și colectiv pentru a o vindeca, persoană cu persoană.
În încheiere, dă-mi voie să te întreb – ce noțiuni preconcepute ai despre arte, unde se află închisoarea ta mentală, care îți limitează credința și înțelegerea despre ce este teatrul și puterea lui pentru a modela lumea de mâine?
Bio:
Sebastian Dobrescu are peste 12 ani de experiența în metodologia SLT, mentorat de Iwan Brioc, fondatorul metodei. Mă puteți contacta la sebastian@teatrusenzorial.ro
